Presa românească din Zalăul interbelic

Marin POP

Expoziția foto-documentară „Presa românească din Zalăul interbelic” face parte din proiectul „Zalău 550”, realizat de către Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. A fost vernisată la Sala mică a Casei de Cultură a Sindicatelor din Zalău, în data de 20 aprilie 2023, cu ocazia Zilei Internaționale a Presei Libere. Vernisajul expoziției a fost urmat de o dezbatere despre rolul presei în societatea românească, organizată în colaborare cu Asociația Jurnaliștilor din Sălaj.

*

În biografia spirituală a Țării Silvaniei, alături de biserică, școală și de numeroasele societăți de cultură, un loc important îl ocupă presa.

Presa este o instituție aparte, care oferă accesul la informație publică și a jucat un rol foarte important pentru societatea românească de-a lungul istoriei. Vorbind despre importanța presei, la un moment dat, marele nostru înaintaș sălăjean, Gheorghe Pop de Băsești, care a fost un adevărat Mecena al presei și culturii românești, a spus că dacă Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor, ar fi trăit în acea perioadă, sigur ar fi fost director de ziar.

Dacă în alte comitate ale Transilvaniei presa este amintită încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Sălaj putem vorbi despre apariția primului ziar tipărit abia în anul 1877. La 24 februarie 1877 apare primul număr al ziarului „Szilágy” (Sălaj).

Presa românească sălăjeană are și ea o tradiție de aproape 150 de ani. Astfel, în anul 1876 apare prima revistă în manuscris, cu caracter metodic-didactic, care s-a numit „Amicul învățătorului”. Ea ar fi apărut câțiva ani la Cosniciu de Sus, pe Valea Barcăului, dar până în prezent nu s-a descoperit niciun exemplar.

Mai târziu, la început de secol XX, în anul 1903, ia ființă, la Șimleu Silvaniei, centrul cultural al românilor sălăjeni, primul „Institut tipografic și de editură”, care a purtat numele de „Victoria”, proprietar fiind fostul învățător Ioan P. Lazăr. Aici apare, la 3 ianuarie 1904, prestigiosul ziar „Gazeta de Duminecă”, cea mai longevivă gazetă a Sălajului istoric (1904-1911 și 1920-1937). Prin apariția „Gazetei de Duminecă” se realiza un vechi și nobil deziderat al despărțământului Șimleu al „Astrei”.

În orașul Zalău, primul ziar românesc apare abia după Marea Unire, mai precis în anul 1922, când ziarul „Sălajul”, patronat de frații Emil și Laurențiu Bran mută sediul redacției ziarului pe care l-au înființat la Jibou, în anul 1920.

Doi ani mai târziu, la 15 aprilie 1924 vedea lumina tiparului revista pedagogică-culturală „Școala Noastră”. În cei 16 ani de apariție, revista a publicat numeroase articole cuprinzând problemele metodice, apoi observații privind principiile și mijloacele de educație, numeroase lecții model, precum și problemele ce priveau activitatea didactică din școli.

Revista acordă un spațiu important în coloanele sale problemelor culturale în care erau implicate cadrele didactice sălăjene, militând pentru o intensă activitate extrașcolară a cadrelor didactice. De asemenea, în coloanele revistei găsim reflectate evenimentele culturale care se desfășurau în Zalăul interbelic, începând cu serbările de la sfârșitul anului școlar, continuând cu concerte, piese de teatru, conferințe, serate dansante etc.

În anul 1925 apărea un nou proiect editorial-cultural, inițiat de profesorul Leontin Ghergariu, sub denumirea de „Meseșul”, care după un an de la apariție trece în proprietatea despărțământului Sălaj al „Astrei”.

Afectat de marea criză economică mondială din perioada 1929-1933, ziarul „Meseșul” își sistează apariția la sfârșitul anului 1931, dar reapare în anul 1936, sub denumirea de „Gazeta Sălajului”.

Presa agrară este reprezentată de gazeta „Foaia Plugarului”, ce apare la Zalău, în perioada 1929-1931. Era o publicație de propagandă cultural-economică și de informare, patronată de Camera de Agricultură a județului Sălaj. În paginile ei se publicau informații necesare sătenilor în muncile agricole, dar și unele informații despre evenimentele care se petreceau în orașul de reședință, Zalău.

În ceea ce privește presa politică, în Zalăul interbelic apar mai multe ziare, unele care se declarau, în mod oficial, organe de presă ale respectivelor partide, altele reflectând doar anumite activități ale organizațiilor județene. Ca oficioase politice care apăreau la Zalău amintim următoarele: „Steaua”, organ oficial al Partidului Poporului, ce apare doar pe perioada campaniei electorale din anul 1926; „Sălajul Nou”, aflat în proprietatea organizației județene a Partidului Național-Țărănesc, ce apare doar pe parcursul anului 1934; „Neamul românesc pentru Bihor și Sălaj”, oficiosul Partidului Naționalist-Democrat, partidul marelui istoric Nicolae Iorga, ce apare la Oradea pe parcursul anului 1937; „Sălajul”, ziarul fraților Emil și Laurențiu Bran, care susținea și reflecta în coloanele sale activitatea organizației Partidului Național Liberal din Sălaj.

Sălajul

Foaie politică, culturală, independentă ce apare săptămânal, la Jibou, în anul 1920, avându-l ca redactor-șef, proprietar și editor pe Laurențiu Bran, iar redactor-responsabil era Ioan Rusu. În realitate, ziarul a fost întemeiat de către frații Emil și Laurențiu Bran, preoți și personalități marcante ale Sălajului, fiind tipărit la Baia Mare.

Preotul Laurențiu Bran

În anul 1922, preotul Emil Bran, fost senator liberal de Maramureș, candidează și obține un mandat de senator al județului Sălaj. În acest context, ziarul și-a mutat sediul la Zalău, suprimându-și din titlu cuvântul „independentă”, iar din anul 1925 devine doar „foaie culturală”, cu apariție bilunară.

Din anul 1928 își mută sediul la Șimleu Silvaniei, unde Emil Bran îndeplinea funcția de vicar al Silvaniei, dar redactor-responsabil rămâne tot fratele său, Laurențiu Bran.

Școala Noastră

Revistă pedagogică-culturală ce apare la Zalău, începând cu 15 aprilie 1924, ca organ oficial al Revizoratului (Inspectoratului) școlar, al Comitetului școlar județean și al Asociației Învățătorilor din județul Sălaj.

În evoluția revistei se disting trei etape: 1) 1924-1931; 2) 1932-1939; 3) 1939-1940.

Din anul 1932 devine „revistă pedagogică-culturală a corpului didactic primar din județul Sălaj cu apariție lunară”; începând cu nr. 1/1935 devine „revistă lunară de educație, cultură profesională și afirmare națională”, iar din martie 1939 revista trece în proprietatea Asociației Învățătorilor, secția Sălaj.

Membrii în comitetul de redacție au fost următorii: 1924 – Ioan Mango, Simion Oros, Grațian Capătă, Emil Pocola, Petre Modreanu; începând cu nr. 9-10/1926, directorul revistei este Ioan Mango, redactor Grațian Capătă, iar comitetul de redacție era format din Leontin Ghergariu, Simion Oros, Emil Pocola, Dumitru Mărgineanu, Augustin Creșpai și Ioan Rațiu; începând cu nr. 17-18/1927 redactor devine Leontin Ghergariu, iese din comitetul de redacție Emil Pocola și reintră Grațian Capătă.

Ioan Mango

Sistându-și apariția, provizoriu, în perioada februarie-decembrie 1931, din cauza crizei economice mondiale, revista reapare în ianuarie 1932, cu același colegiu de redacție.

De la 20 februarie 1932, revista nemaiavând comitet de redacție, Dumitru Mărgineanu devine redactor-responsabil, care din anul 1937 cumulează și funcția de director al publicației pedagogice.

Dumitru Mărgineanu

Din martie 1939, revista trece în proprietatea secției Sălaj a Asociației Învățătorilor, iar redactarea ei cade în sarcina consiliului central. Redactor-responsabil este Macedon Olaru, iar din septembrie 1939 comitetul de redacție este format din Gheorghe Pop Corniș și Ioan Ardeleanu Senior.

Primele opt numere se tipăresc la Tipografia „Șereș” din Zalău, apoi la Tipografia „Luceafărul” din Zalău, până la întreruperea apariției revistei, cauzată de Dictatul de la Viena din 30 august 1940.

Meseșul

Gazetă culturală și informativă ce apare la Zalău, la 31 ianuarie 1925. Era un ziar care apărea săptămânal în patru pagini, sub îngrijirea unui comitet, redactor-responsabil fiind Remus Roșca, la tipografia „Luceafărul” din Zalău.

Începând cu numărul 4-5 din 11 martie 1926, „Meseșul” devine gazetă culturală a despărțământului central al „Astrei” din județul Sălaj. Trecând în proprietatea „Astrei”, gazeta apare tot sub îngrijirea unui comitet de redacție, avându-l ca redactor-responsabil pe profesorul Leontin Ghergariu, cel care a inițiat, de fapt, proiectul editorial. De la 1 ianuarie 1929, Leontin Ghergariu cumulează și funcția de director.

Ziarul „Meseșul” își sistează apariția la sfârșitul anului 1931, fiind afectat de criza economică mondială din perioada 1929-1933.

Leontin Ghergariu

Gazeta Sălajului

Organ cultural și informativ al „Astrei” sălăjene. Apare ca ziar săptămânal, la Zalău, începând cu 1 decembrie 1936. Director al ziarului era profesorul Leontin Ghergariu, care reia practic proiectul editorial „Meseșul”, după trecerea crizei economice mondiale.

Redactorii permanenți ai ziarului au fost Grațian Crăciun Mărcuș și Emil Gavriș.

Grațian Crăciun Mărcuș

După instaurarea regimului personal-autoritar al regelui Carol al II-lea, la 10 februarie 1938, în coloanele ziarului se simte tot mai mult influența politică a noului regim, insistându-se foarte mult pe străjerie și începe cultul personalității regelui.

În acest context, ziarul își sistează apariția cu numărul 36-37 din 29 octombrie 1938.

Sălajul Nou

Organ politic și cultural ce apare la Zalău, în anul 1934. Era un ziar săptămânal, avându-l ca redactor și administrator pe Ioan Mango.

În primul număr al ziarului, publicat la 8 iulie 1934, din cuprinsul editorialului „Gazeta noastră” aflăm că era organul oficial al Partidului Național-Țărănesc din județul Sălaj și s-a înființat în urma hotărârilor congresului organizației județene, care a avut loc la Zalău, la 21 mai 1934.

Ziarul își sistează apariția cu numărul 19 din 23 decembrie 1934.

Steaua

Gazetă politică, națională-culturală ce apare la Zalău în anul 1926. Era săptămânal și îl avea ca redactor-responsabil pe Remus Roșca, redactor pe Gheorghe Matieșanu și era tipărit la Tipografia „Luceafărul” din Zalău.

Era organul oficial al Partidului Poporului, partid aflat la guvernare, după cum reiese din editorialul „Cuvânt către cetitori! Ce vrem noi?”, publicat în numărul 1 din 7 mai 1926.

Se pare că a fost un ziar de campanie electorală, deoarece au apărut doar șase numere, după cum reiese și din cuprinsul cărții poștale semnate de către Grigore Avram, proprietarul tipografiei „Luceafărul” din Zalău, adresată Bibliotecii Universității din Cluj, la 4 octombrie 1926.

Foaia Plugarului

Publicație de propagandă cultural-economică și de informațiuni. Apare la Zalău, lunar, sub îngrijirea unui comitet de redacție, fiind tipărit la Tipografia „Luceafărul”.

Este organul oficial al Camerei de agricultură a județului Sălaj. Președintele gazetei era dr. Gheorghe Pop de Oarța, director ing. Nicolae Făttu.

Sunt publicate, în general, procese verbale ale ședințelor Camerei de agricultură, diferite circulări și informări. De asemenea, diferite articole care tratează teme ca: muncile agricole, situația agricolă a județului Sălaj etc.

Își sistează apariția în anul 1931, fiind afectat, probabil, de marea criză economică mondială.

Neamul românesc pentru Bihor și Sălaj

Gazeta Partidului Naționalist-Democrat, de sub conducerea marelui istoric Nicolae Iorga. Apare lunar, la Oradea, în anul 1937, redactor pentru județul Sălaj fiind profesorul Gheorghe Matieșanu, fost prefect de Sălaj în timpul guvernului condus de Nicolae Iorga.

Gheorghe Matieșanu

În articolul-program, publicat în nr. 1 din 28 martie 1937, se subliniază scopul publicării ziarului: „Foaia aceasta va ține locul propagandei la sate a partidului nostru …”.

Au apărut doar patru numere ale ziarului, în perioada 28 martie – 25 octombrie 1937.

Bibliografie:

1. Toate ziarele prezentate în cadrul expoziției se găsesc în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, unde au fost studiate și fotografiate de către subsemnatul.
2. Valentin Dărăban, Doru E. Goron, Contribuții la istoria presei românești în Sălaj, în „Acta Mvsei Porolissensis”, VI, Zalău, 1982.
3. Valentin Dărăban, Doru E. Goron, Ioan Lăpușan, Ionel Penea, Tiparul sălăjean. File de istorie, Zalău, 1980.

DIN REVISTA CAIETE SILVANE, NR. 222/IULIE 2023