„Nu!”. „Asta-i presă?”. „Poftim?”. „Da` a fost vreodată presă în Sălaj?” Câteva din „săgețile” pe care le primesc săptămânal de la unii, de la alții, oficiali mai mari ori mai mici, politicieni, foști și actuali ziariști, corporatiști și alte categorii de oameni ai muncii (politice). La întrebarea dacă mai există jurnaliști, mi se spune că numărul degetelor de la o mână e prea mare. Când stau de vorbă cu unii colegi de breaslă, mi se aruncă alte „săgeți”, de parcă eu aș fi vinovat, printre altele, de existența unor bloguri, site-uri care au stricat și mai mult imaginea presei locale. Să ne întoarcem însă la întrebarea din titlu. Degradarea presei „tradiționale” a început mai de mult timp, nu ieri. Explozia „social media” a însemnat și sfârșitul unui mod de a înțelege jurnalismul și instituțiile media. În România, dezastrul a fost binecuvântat părintește de marile partide, care au înțeles și că e mult mai profitabil să se folosească de jucăria facebook decât să plătească reclame, publicitate în așa-zisa media „mainstream”. De mulți ani, partidele de la noi beneficiază de sume colosale de la buget, iar nu puțini bani sunt direcționați înspre propagandă, publicitate, mai ales în online. Armate întregi de consilieri, consultanți, postaci, vârcolaci sunt întreținute numai și numai pentru imaginea conducătorilor iubiți. De altfel, cam peste tot, destui șefi politici județeni și-au făcut, prin interpuși, așa-zise ziare online, evident pentru uzul propriu. Ipocrizia politicianului român față de presă și jurnaliști e scârboasă. Se declamă libertatea presei dar se face totul pentru decapitarea jurnalismului de calitate. Și pe fondul unei situații de care ziariștii nu sunt cu siguranță vinovați: cam tot ce înseamnă media a migrat în online. Ziare serioase care apăreau în urmă cu ceva ani în zeci de mii de exemplare, acum se distribuie în câteva mii. La putere, să zic așa, e online-ul și facebook-ul. Câteva televiziuni comerciale sunt în continuare „prizate” de un public mai ales „tabloid”, în timp ce radio se ascultă mai degrabă în mașini. Sunt destule posibile explicații. Poate voi reveni asupra lor. Cât despre presa din Sălaj, eu zic că n-a sucombat. La cote de avarie, totuși, mai există încă jurnalism în Sălaj. Și ziariști. Mai mulți decât degetele de la o mână.
