Discutarea eticii în mass media s-ar putea sã nu fie pe placul multora, dar cred cã este un subiect semnificativ pentru jurnalistii profesionisti. Cei mai multi dintre jurnalisti au preocupãri legate de ceea ce înseamnã sã fii „etic”, însã fiecare întelege diferit limitele etice, atât în ceea ce priveste propriul comportament profesional, cât si comportamentele celorlalti confrati. Mai mult, se întâmplã frecvent ca un profesionist din domeniul jurnalistic sã nu fie de acord cu cititorii sau ascultãtorii sãi, referitor la ceea ce este si nu este etic.
Pentru cineva care priveste din exterior breasla celor care destul de des formeazã decizii individuale si sociale, faptul cã jurnalistii nu se pun de acord cu standardele eticii pare intolerabil. De ce, se întreabã acesti oameni, nu poate media sã se autoreglementeze. Mai ales cã au ca exemple avocatii, medicii sau executorii, unde regulile sunt destul de stricte. Tuturor acestora, statul le acordã licente de practicare si le certificã competenta. Când acesti profesionisti isi demonstreazã incapacitatea sau incompetenta, asociatiile profesionale din care fac parte au puterea deciziei de întrerupere a activitãtii. Datoritã specificului activitãtii, dar mai ales pentru pãstrarea „libertãtii de expresie” care existã în majoritatea societãtilor libere, jurnalistii nu pot fi supusi reglementãrilor în acelasi mod cu meseriile exemplificate mai sus. Jurnalistilor nu li se poate interzice sã comunice! Acest lucru trebuie fãcut pentru mentinerea societãtii democratice si nealterarea ei. Cum nu existã „pãdure fãrã uscãturi”, asociatiile profesionale ale jurnalistilor trebuie sã capaciteze membrii sãi la pãstrarea unei etici a comunicãrii, chiar dacã limitele si continutul acesteia este mereu discutat.
Ne putem pune întrebarea dacã actualmente existã sau putem spera la eticã în mass media. Pãrerea mea este cã jurnalistul a intrat într-o constiintã comunã de breaslã, unde deciziile individuale mentin pluralismul social, iar cheia libertãtii este numãrul de alternative disponibile. Fãcând un scenariu sumbru, societatea ar putea decide, la un moment dat, cã s-a abuzat de libertate prea mult, încât ea reprezintã o adevaratã amenintare pentru ordinea societãtii. Atunci, libertatea de opinie si a presei vor fi înlocuite cu sisteme mult mai restrictive, pierzîndu-se o bunã parte din ceea ce noi numim societate democraticã.
Daniel MURESAN
