Patrick André de Hillerin
Se întâmplă extrem de rar ca doi autori de editoriale diferiți să aibă fix aceeași argumentație, aranjată în aceeași succesiune logică, ducând spre fix aceeași concluzie, formulată cam în același fel. Se întâmplă și mai rar ca acest fenomen să se petreacă, simultan, în cazul a trei sau chiar patru editorialiști. Iar atunci când fenomenul se repetă, având loc nu o singură dată, ci în mod repetat, e inexplicabil. E inexplicabil după standardele cunoscute ale presei, e inexplicabil și din punct de vedere al alcătuirii unui text. Astfel de scriituri structurate identic întâlnești, e drept, în câteva situații, dar în nici un caz nu sunt plauzibile în cazul unor redacții complet separate, fără comunicare între ele. Poți avea texte structurate identic și folosind aceleași argumente în cazul unor studenți cărora același profesor le impune modul în care să-și structureze textul unui referat sau al unui examen. Or nu asta se întâmplă atunci când mai mulți editorialiști scriu texte identice ca structură și argumentare, căci oamenii ăia vin din școli diferite, cu profesori diferiți. Fenomenul se mai întâlnește atunci când mai mulți oameni primesc, în același timp, liste identice cu punctaje de atins în timpul unei discuții sau în cadrul unui text scris. (…)
Cațavencii
