Ne dați ori nu ne dați?

Daniel Săuca

Ceva vâlvă a stârnit inițiativa parlamentară ce vizează scutirea jurnaliștilor de plata impozitului pe venit. Câțiva ziariști, în frunte cu CTP, i-au cerut președintelui Iohannis să nu promulge legea cu pricina. Într-o scrisoare deschisă, ei susțin, printre altele, că „măsura este în primul rând nedreaptă. Fiecare cetățean care muncește trebuie să beneficieze de un regim fiscal egal, cu excepția situațiilor prevăzute de lege, de ex. persoanele cu handicap. Considerăm că nu există motive pentru ca «jurnaliștii» să fie încadrați la excepții. Dacă se face asta, așa cum a votat Parlamentul, atunci e vorba de privilegii financiare pentru «jurnaliști», categorie nedefinită în care se poate introduce, practic, oricine pentru a încasa niște bani”. Au dreptate colegii. Mă mir însă, dacă tot au invocat existența unei „categorii nedefinite”, că nu au solicitat și „definirea categoriei” jurnaliștilor, printr-o lege. Încă o dovadă, dacă mai era cazul, pentru necesitatea construirii unei legi a presei. Cât privește sprijinul statului, reiau și aici rânduri mai vechi: ar merita sprijin inteligent reclădirea sistemelor de distribuție a publicațiilor și cărților tipărite (aflate în colaps de prea mulți ani); revigorarea obișnuinței de a face abonamente, mai ales în școli și instituții publice, la publicații tipărite de interes general și cultural, precum și cumpărarea, cu subvenție de la stat, de cărți din producția autohtonă; ar merita sprijinite mult mai consistent lecturile publice, conferințele scriitorilor, jurnaliștilor și oamenilor de știință mai ales în unitățile de învățământ, o țintă fiind și reducerea numărului de „analfabeți funcționali”, în speranța că tot mai mulți români vor citi și vor înțelege ceea ce citesc dintr-o carte tipărită sau dintr-un ziar tipărit. Competiția „printului” cu „mediul on-line” e acerbă și disproporționată.

E greu de crezut că lupta unor „liliputani” naționali sau locali cu „dinozauri globali”, precum Facebook ori Google, va fi câștigată de primii. De mulți ani, în acest context, nu înțeleg și de ce Statul (condus de politicieni) a lăsat și media națională la mâna globalizării, a intereselor marilor companii transnaționale. De ce nu există sprijin inteligent, legal și pentru piața de publicitate & anunțuri, și pentru alte componente ale supraviețuirii presei… Cum bine scria Matei Martin, într-un recent număr din „Dilema veche”, nu există măsuri prin care presa să fie ajutată să se ajute singură. Poate și pentru că pe cei care ne conduc nu-i interesează, probabil și pentru că breasla ziariștilor nu e reprezentată unitar și convingător la nivel național. Apropo, știți ce pensie are un ziarist sălăjean cu, să zicem, 40 de ani de activitate? Oricum, nu cred că se va schimba nimic în bine până ce decidenții importanți nu vor înțelege că jurnalismul e un serviciu pentru binele public. Și o condiție a existenței pluralismului, a democrației.

Magazin Sălăjean

magazinsalajean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *