Dispariție sau reinventare?

Daniel Săuca

„Echilibrul dintre muncă și viața personală este un mit nesănătos”. „Pragul zilnic de 10.000 de pași este bazat pe cercetări dubioase” (pressone.ro). Zilnic, consumatorii produselor media sunt supuși/expuși unui „bombardament” informațional, evident nu numai cu „știri” despre sănătate. Manipulări grosolane ori mai „finuțe” au loc în toate domeniile și pentru că presa și-a pierdut principalul rol și anume cel „informativ”. Ce mai înseamnă astăzi (în România) informația de presă? Cât mai pot fi de credibile (adevărate) așa-zisele informații livrate de „câinii de pază ai democrației”? E greu de apreciat. Foarte greu. În primul rând din cauza propagandelor de tot felul, apoi a acțiunilor (nu tocmai „ortodoxe”) a(le) serviciilor de informații, instituțiilor statului în general, guvernelor, partidelor, companiilor sau organizațiilor neguvernamentale. „Explozia” așa-numitei social-media (facebook & comp.) a mutilat atât rolul „informativ” cât și cel „formativ” al gazetăriei. La noi, se adaugă excesul de „tabloidizare” și cel al redării, la nesfârșit, al declarațiilor de tot felul. Contează nu „faptele”, ci declarațiile, semn clar al manipulării. Tot la noi, în ultimii ani parcă instituțiile statului nu mai știu „lucra” cu mass-media, la fel cum destui patroni de presă condiționează informarea publicului (chiar pe teme de interes general) de semnarea de contracte de publicitate, atât cu instituții publice, cât și cu firme private. Poate numai din cauza sărăciei, a lipsei acute de resurse financiare pentru supraviețuire. Oricum, salariile cel puțin în presa locală sunt mizere (câți gazetari au rezistat ispitei de a pleca la prima ofertă financiară mai bună?). Și din această cauză e de văzut dacă nu cumva ziaristul local va dispărea în curând. Ori se va reinventa? În zăpăceala post-decembristă un rol nefast îl are – și în privința „destinului” presei – Statul, prin reprezentanții ei, care, nu de puține ori, a(u) făcut totul pentru dezintegrarea media și a ziariștilor, nemaivorbind de lipsa aproape oricărui fel de sprijin pentru presa independentă (înțelegând prin asta cea neîncorporată companiilor multinaționale). Acum mulți se plâng de calitatea slabă, îndoielnică a multor reprezentanți ai mass-media, pe bună dreptate. Dar o posibilă „rezolvare” a situației tragice în care se află jurnalismul în România ține și de schimbarea „mentalității”: ziariștii (nu) sunt doar niște „curve” bune pentru satisfacerea propriilor interese ale „manipulatorului”. Subiectul e vast, vorbă celebră. Probabil îl vom mai discuta. Eu încă mai sper în mintea de pe urmă a decidenților politici și ai celor care contează în anumite „sectoare” (esențiale). Sper că, în regim de urgență, va apărea Legea presei (e poate singura meserie din România nereglementată), iar Statul (ce cuvânt mișto!) va începe să sprijine (la modul inteligent – refuz să cred că peste tot e numai prostie și incompetență) presa independentă și cea publică. Pentru ca presa să redevină a patra putere în stat. O putere care să asigure informarea corectă a cetățenilor și echilibrul (atât de necesar) mersului/dezvoltării societății.

Magazin Sălăjean

www.magazinsalajean.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *